|
TEME
12.Produsele noastre naţionale de calitate: ulei, fructe, legume, brânzeturi
Italia este o ţară variată din punct de vedere geografic, iar diferitele experienţe istoricopolitice
şi culturale care au interesat-o de-a lungul secolelor, au contribuit la îmbogăţirea ei
cu obiceiuri şi tradiţii locale diferite. Mulţumită propriilor capacităţi şi inflenţaţi destul de des
de obiceiurile originare din alte zone ale lumii, italienii au reuşit să dezvolte de-a lungul
secolelor o identitate productivă şi gastronomică proprie, care nu are egal pe pământ pentru
calitate şi varietate. Şi nu se vorbeşte doar de acele diferenţe care derivează din diferenţele
geoteritoriale, diferenţele clasice dintre nord şi sud, dintre centru şi sud, etc.: tradiţia
productiv-gastronomică italiană şi diferenţa dintre regiuni, dintre judeţe, câteodată chiar
dintre localităţi. Si această tradiţie aşa variată situează Italia pe o poziţie dominantă
necontestată în obţinerea mărcilor de calitate europeană: DOP, IGPşi STG. Din acest an și
vinurile pe care toți am învățat să le recunoaștem ca DOCG (Denumire de Origine Controlată
și Garantată), DOC (Denumire de Origine Controlată) e IGT (Indicație Geografică Tipică) vor
deveni DOP și IGP.
De altfel, guvernatorii noştri actualizează mereu o politică fermă şi decisă să pună în valoare
şi să tuteleze patrimoniul agroalimentar italian, sprijinind calitatea tuturor categoriilor de
mărfuri, de la produsele de panificaţie la uleiuri, de la brânzeturi la carne, de la beri la oţet,
de la băuturi la fructe şi legume. Într-adevăr obţinerea unei mărci, a unei denumiri europene
este sinonimul unei înalte calităţi ale unui produs şi , deci, de recunoaştere a capacităţii
productive şi a cunoştinţelor tehnice destul de sofisticate ale producătorilor agricoli. Sprijinirea
politicii pentru calitate înseamnă valorizarea muncii preţioase a agricultorilor, tutelarea
patrimoniului tradiţiilor şi a cunoştinţelor, salvgardarea mediului, susţinerea dezvoltării
economice în zonele rurale şi garantarea sănătăţii consumatorilor.
Sunt de fapt consumatorii, ultimul inel din lanţul alimentar, beneficiarii direcţi a unei politici
a calităţii determinante şi dinamice, fiindcă odată cu recunoaşterea mărcilor, ei sunt tutelaţi
de eventuale falsificări, imitaţii sau abuzuri şi pot alege liber produsul de calitate şi nu pe cel
ce nu oferă aceste garanţii.
Din moment ce noi trăim la Roma, una dintre cele cinci provincii laţiale, încercăm să descoperim
care sunt produsele de calitate recunoscute în Lazio.
| Caşul de bivoliţă |
DOP |
| Brânza de oaie romană |
DOP |
| Ulei de măsline obţinut la rece Canino |
DOP |
| Ulei de măsline obţinut la rece Sabina |
DOP |
| Brânza de oaie toscană |
DOP |
| Pâine de casă de Genzano |
IGP |
| Boul alb din Apeninul Central |
IGP |
| Mortadelă de Bologna |
IGP |
| Salam italian din vânat |
DOP |
| Anghinari romaneÅŸti |
IGP |
| Kiwi Latina |
IGP |
| Urda romană |
DOP |
| Ulei de măsline obţinut la rece Tuscia |
DOP |
Ne putem întreba de ce câteva din aceste alimente au origini nu tocmai laţiale: înseamnă
exclusiv că în ordonarea producţiei sunt recunoscute competenţele producătorilor la realizarea
acestor produse chiar dacă operează în zone de producţie diferite faţă de cele declarate în
denumire.
În momentul de față sunt în fază de aprobare definitivă din partea UE Uleiul de măsline
Soratte extras la rece (DOP) și Mielul Roman (IGP). Și următoarele produse din provincia Roma
au cerut recunoașterea: Uleiul de măsline Terre Tiburtine extras la rece (DOP) și Porchetta di
Ariccia (IGP).
|