TEME
1. Reforma PAC: dezvoltare susţinută şi competivitate a sistemelor agricole
Noi trăim în Europa: un continent mare, care, după ani de războaie, uri şi violenţe, a hotărât
să trăiască în pace. Aşa ia naştere Uniunea Europeană, o uniune de ţări, diferite ca limbă,
cultură şi tradiţii, dar legate de aceleaşi valori şi de aceleaşi idei de pace, egalitate şi libertate.
Teritoriul Uniunii Europene este ocupat circa 90% de zone rurale. Mai mult de jumătatea
locuitorilor, circa 60%, trăieşte în aceste zone. Toţi locuitorii Uniunii Europene, dar chiar şi din
restul lumii, mulţumită schimburilor comerciale (exportări), consumă în fiecare zi produse
care provin din zonele rurale comunitare.
Agricultura este, deci, o sursă de viaţă pentru milioane şi milioane de persoane şi din acest motiv guvernatorii europeni îi acordă o mare importanţă. Începând din 1962, acum 40 de ani în urmă, aceşti governatori au hotărât să-şi unească propriile forţe pentru a ne permite nouă tuturor de a achiziţiona la un preţ echitabil produse sănătoase şi garantate prin intermediul adoptării PAC-ului – politica agricolă comună.
Dar ce este PAC şi cum funcţionează?
PAC, ale cărei principii de conducere sunt stabilite de guvernatorii statelor membre ale UE,
urmăresc diferite finalităţi. Ea îşi propune să:
a) favorizeze producţia de produse alimentare pentru piaţa de desfacere
europeană şi pentru piaţa de desfacere mondială, în aşa fel încât toţi să aibă
posibilitatea de a achiziţiona hrana;
b) susţină adoptarea metodelor de producţie sigure, curate şi care respectă mediul
înconjurător;
c) promoveze producţia produselor de calitate, care fac bine sănătăţii omului,
animalelor şi pământului
d) garanteze şi protejeze supraveţuirea spaţiilor rurale ca loc de producţie, de viaţă,
de muncă, de relaxare, de turism, de învăţare şi cunoaştere a tradiţiilor şi a
respectului pentru mediul înconjurător.
Practic, prin intermediul PAC, agricultorii Uniunii Europene primesc un fel de salariu (plăţi directe sau subsidiu) în schimbul respectării mediului înconjurător, a siguranţei alimentare, a sănătăţii şi a bunăstării animalelor. Principiul care reglementează această specie de schimb între UE şi agricultor se numeşte condiţionalitate.
După lărgirea Uniunii Europene, care a avut loc între 2004 şi 2007 şi care a văzut crescând numărul ţărilor aderente de la 15 la 27, agricultorii comunitari sunt în număr de aproximativ 13 milioane: în medie, pentru fiecare dintre noi PAC plăteşte 2 euro pe săptămână, circa 110 euro pe an.
Agricultorii europeni sunt liberi să producă cea ce vor pe propriile terenuri, în respectul vocaţiei şi al specificului zonei, în funcţie de cererea consumatorilor şi de exigenţele pieţei.
Aşa, astăzi, în Uniunea Europeană se produc de toate.
Ele furnizează în schimb surse energetice cum ar fi biomasele, care derivă din transformarea materiei prime agricole cum ar fi lemnul, recoltele, rezidurile agricole și gunoaiele organice. Din biomase se obțin și biocarburanți, care vin utilizați pentru funcționarea tractoarelor, a mașinilor agricole și a automobilelor și, într-un viitor apropiat, a avioanelor.
Pentru continut este responsabila ARM, autoarea publicatiei
Comisia europeană nu este responsabilă de modul în care pot fi utilizzate informaţiile conţinute în această publicaţie
.